Icoane pictate pe lemn

Când vorbesc depre icoane ortodoxe, îmi place să vorbesc despre icoane adevărate și privesc la ele din prisma misiunii lor, la fel cum mă raportez la artă.

Misiunea unei icoane este să îți vorbească despre lumea de dincolo, transfigurată, chiar dacă subiectele au fost cândva, în istorie, unele palpabile, iar acum li se spune subiecte biblice. Dincolo de canoane și tehnici vechi, icoana are un anumit duh, o anumită măsură a emoțiilor, o armonie. Limbajul ei este unul al detașării, al liniștii, la fel cum creștinismul în adevărata lui valoare promovează detașarea. Acel duh al meditației și al rugăciunii, pe care îl exprimă icoana este destul de greu de găsit și de înlocuit. Este ca și cum la un moment dat ai pășit într-un tărâm magic și nu dorești decât să te întorci mereu acolo. Este despre locul acela cald și confortabil dinăuntrul sufletului, unde știi că te întâlnești cu tot și cu toate și nimeni nu îți poate face rău. Probabil este vorba despre regăsire.
Icoanele au limbajul regăsirii.
Ca orice limbaj, trebuie învățat, simțit, apoi vorbit de la sine.
Pentru unii este o limbă străină, de sorginte medievală, pentru mine este un limbaj matern.

Pentru icoanele pictate pe lemn folosesc pigmenți minerali și tempera cu emulsie de ou, iar pentru aurire folosesc numai foiță de aur de 22 sau 24 k. Fiecare icoană este pictată la mâna liberă, începând cu desenul și terminând cu ultima tușă de culoare, adică nu este folosit calcul sau șablonul în realizarea desenului. De aceea, fiecare piesă este creată individual și își păstrează autenticitatea prin modul de lucru. Chiar dacă am repetat folosirea unor teme realizate anterior, rezultatul a fost întotdeauna unic.

Mă inspir întotdeauna din icoanele de referință vechi bizantine, dar nu promovez copierea servilă a acestora, ci numai așezarea în duhul profund mistic al icoanei, care trebuie adus în zilele noastre.